Ce minunată este Ţinta
Ce minunată este Ţinta
spre care năzuim urcînd
- dar Crucea spre Golgota noastră
ades ne-o ducem prea căzînd
prea plîngem cînd amar ni-e drumul
şi prea cîntăm cînd biruim
iar printre zîmbete şi lacrimi
nu ştim cum e-nţelept să fim.
Prea ne-ntristăm cînd greu ni-e duhul
şi prea zîmbim cînd ni-e uşor
tăcem cînd sîntem împreună
iar singuri cînd sîntem - ni-e dor
nu-L preţuim cînd e - Cuvîntul
nici fraţii - cînd cu ei sîntem
şi-apoi cum regretăm pierzîndu-l
şi cum tînjim cînd nu-i avem.
... O, Ţinta noastră minunată
ajută-ne cît mai suim
cu crucea spre Golgota noastră
mai drepţi şi siguri să păşim
nimic să nu ne prea-nspăimînte
nici să ne lege pe pămînt
- străini şi călători prin toate
să tindem doar spre Ţărmul Sfînt!