Când mintea e prea rece

Cînd mintea e prea rece iar inima prea caldă viaţa este-o luptă a omului cu sine căci prea ades şi-n gheaţă şi-n flacără se scaldă şi n-are niciodată încrederea că-i bine. În minte-i Adevărul, în inimă-i Iubirea iar Adevăru-i rece şi Dragostea-i fierbinte în minte-i Judecata, în inimă-i simţirea - cînd una-i prea în urmă, e alta prea nainte. Frumos e Adevărul cînd Dragostea-l ajută curată e Iubirea cînd Adevăru-o-ndrumă şi dreaptă-i Judecata de ambele făcută cînd Mila este fiică şi-nţelepciunea mumă. Nici minte fără suflet, nici suflet fără minte nici numai judecată, dar nici numai iubire căci numai amîndouă duc viaţa înainte păstrînd un echilibru în faptă şi-n gîndire. ... O Doamne, dă-mi întruna o dragoste-nţeleaptă şi-o-nţelepciune dragă - în orişice umblare cînd fapta e-n simţire şi e simţirea-n faptă atunci e pace-n cuget şi har în cumpătare!