Cel ce singur pleacă
Cel ce singur pleacă, singur o s-ajungă
scurtă-i este calea, oricît pare lungă
prea aproape-i ţărmul chiar cel mai departe
- orice pas spre viaţă este-un pas spre moarte.
Cine-ajunge singur la a Morţii Poartă
greu răspuns l-aşteaptă şi amară soartă
scurtă-i desfătarea, lungă-i chinuirea
celui care-şi pierde astăzi mîntuirea.
Cel ce singur merge către suferinţă
greu o să-şi mai ducă lunga-i neputinţă
căci cînd nu mai poate, - lumii nu-i mai pasă
şi-abia după-aceea-i calea cea spinoasă.
Cel ce moare singur, e cumplit cum moare
moartea fără Domnul e-nspăimîntătoare
şi nu-i mai amară altă nebunie
ca a merge singur către Veşnicie!
... Dumnezeu există! - află fiecare
cînd ajunge-n clipa cea fără scăpare
dar e vai de-acela care n-o să-L vadă
decît cînd ajunge prea tîrziu să creadă!