Numai noi străbatem
Numai noi străbatem calea spre bisericuţă-n sus
de atîta vreme singuri, numai Tu şi eu - Iisus
clopotul de liturghie sună tainic şi solemn
parcă e a-nştiinţare, a alarmă şi-a îndemn.
... Să mai sui spre rugăciune
să mai cred cum am primit
să mai ţin comoara sfîntă de la cei ce-au adormit
să mai port făclia care mi-au încredinţat-o ei
pînă cînd Golgota-ntreagă vor sui şi paşii mei.
Ce nori negri se ridică dinspre munţii-ntunecaţi
fulgerări se văd mai dese ori din care parte caţi
simţi ameninţarea celui nemaicunoscut prăpăd
semnele-nspăimîntătoare pretutindeni i se văd.
Toţi îl simt şi se-nspăimîntă şi se-agită glas cu glas
dar toţi îi grăbesc venirea cu un an
cu-o zi
cu-un ceas
iar cînd trăsnetu-i va trece şi cînd totul va fi-apus
numai Tu Iisus vei spune: iată cele vechi s-au dus!...
... Vino să mai mergem încă spre bisericuţă-n deal
să ne nalţe-n siguranţă caldul rugăciunii val
ca nainte de sosirea ceasului grozavei frici
noi cei ce Ţi-am stat alături, toţi, să nu mai fim aici!