Şi morţii mor
Şi morţii mor
dar moartea lor
e-o moarte-nfricoşată
căci în păcat
cel îngropat
nu scapă niciodată.
Cel ce-a murit
nemîntuit
pe veci de veci dispare
în veşnic loc
la veşnic foc
cu veşnică uitare.
Şi nimănui
de starea lui
nu-i pasă pe vecie
acolo-n veci
în flăcări reci
uitat să se sfîşie.
Atunci va şti
ce-amar va fi
vrăjmaş al ascultării
dar plînsu-amar
va fi-n zadar
sub lespedea uitării.
O, cît mai poţi
acum să-ţi scoţi
din moarte viitorul
vin-azi să-ţi dea
Iertarea Sa
Iisus Mîntuitorul!