Ce neagră-i Poarta asta
Ce neagră-i Poarta asta la care stai acum
şi-ai vrea să fugi s-o-nconjuri, dar nu mai ai alt drum
cărarea ţi se-nchide, napoi ţi-e drumul frînt
şi baţi la Poarta neagră tu singur tremurînd.
- Cine-i? - întreabă solul de dincolo de zid -
ce fapte-aduci cu tine, - spre unde să-ţi deschid,
cui i-ai slujit în viaţă, ce roade-aduci din ea,
răspunde-acum? - e clipa răspunderii cea grea!
... Tu cel ce-n Poarta neagră poţi orişicînd s-ajungi
de ce vrei chiar şi gîndul acesta să-l alungi
de ce crezi că se poate ca negîndind la ea
poţi ocoli sfîrşitul şi n-ai ajunge-aşa?
Ce gînd nebun e-acela că poţi s-o ocoleşti
ori să-i amîni sfîrşitul nevrînd să te gîndeşti
te vei trezi deodată la Poarta asta grea
şi doar spre focul veşnic se va deschide ea!
Primeşte sfatul care te-ndeamnă chiar acum
să te împaci cu Domnul cît eşti cu El pe drum
iertat de-al Lui Sfînt Sînge poţi merge fericit
din Marea Poartă Albă la Rai ai fi primit!