Nu-i om fără-o credinţă
Nu-i om fără-o credinţă, nu-i nici un om ateu
cînd moare să nu-ntoarcă strigînd spre Dumnezeu
mai poate cîte unul trăi fără Hristos
dar a muri nu poate nici un necredincios.
E-ngrozitoare viaţa trăită în păcat
dar moartea-n el e-o groază pe veci de neuitat
cine-a văzut cum moare un om necredincios
cît va trăi nu uită sfîrşitu-i fioros.
... Poţi rîde şi tu astăzi cel tînăr şi-ncrezut
dar las-că vine ziua cînd ai să zaci căzut
şi-ai să aştepţi o moarte cu necrezute munci
şi vei vedea fii sigur că n-ai să rîzi atunci.
Tu zici acum: nu-mi pasă! - că-ţi pare că eşti sus
dar sîmburele morţii ascuns şi-n tine-i pus
îi vine-un ceas prielnic şi nici nu te gîndeşti
la care colţ de stradă cu moartea te-ntîlneşti.
Nu rîde şi nu bate, nu vinde nici trăda
că undeva pe-aproape pîndeşte moartea ta
şi dacă-i fioroasă o viaţă de păcat
o moartea-n el e groaza în veci de neuitat!