Să nu rămâi
Să nu rămîi fără credinţă
şi să nu uiţi al ei sfînt preţ
căci de trăieşti fără credinţă
îţi pierzi folosu-ntregii vieţi
cel care uită-al ei scump soare
se prăbuşeşte-n iad de viu
de-acolo-ar crede şi-ar întoarce
dar cei din iad cred prea tîrziu!
Să nu taci cînd vezi Adevărul
şi cînd îţi cere el să-l spui
să nu plîngi după slava lumii
ce azi o vezi - iar mîine nu-i
căci cine tace Adevărul
îşi arde sufletul de viu
va plînge-amar în veşnicie
dar cei din iad plîng prea tîrziu.
Să nu cînţi cînd e vremea jalei
şi unde-s stările de plîns
ca să nu pieri pe neaşteptate
cu sufletul în jale strîns
căci cine cîntă-n loc să plîngă
va plînge-odată în pustiu
şi cei ce mor văd Adevărul
dar cei din iad văd prea tîrziu!