Cu dorul Tău Iisuse
Cu dorul Tău Iisuse am pribegit prin lume
căutîndu-Ţi pretutindeni un Chip ce n-avea nume
un dor ce n-avea formă şi-un drum ce n-avea semne
şi n-aveam ca iubirea pe nimeni să mă-ndemne.
O, cine-aprinde-un soare ce mare bine face
cînd sufletul din beznă nu ştie-a se desface
şi-o-ntindere de mînă cînd zaci fără putere
e cît o izbăvire, e cît o înviere.
Ce unică-i minunea cînd Dumnezeu coboară
pîn-a atinge viaţa întinsă ca să-L ceară
cînd sufletul se umple de-această Nemăsură
îl nalţă-al Slavei zvîcnet şi-a harului arsură.
... Coboară-ni-Te Doamne spre duhul ce se-ntinde
sau nalţă-ne-nspre Tine să ne putem cuprinde
căci numai cînd ne-atingem de Tine, ne vibrează
o lacrimă-n cîntare şi-n inime o rază.
Cu dorul Tău Iisuse merg tot pribeag prin lume
dar azi eşti pentru mine un Chip ce are-un Nume
un Dor ce are-o Formă şi-un Drum ce are Semne
căci am lîngă Iubire o Taină să mă-ndemne.