Când Iisus de prin Iudeea
Când Iisus de prin Iudeea
Mergea iar în Galilea
În drumul spre țara Sa
Prin Samaria trecea.
În Samaria a sosit
La Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână
Pentru un ceas de odihnă.
Atunci a venit să-și ieie
Apă-n vas și o femeie.
Vasul plin când și l-a scos
„Dă-mi să beau”, a zis Hristos.
Ea-L privește cu mirare.
Cum ceri mie apă oare?
Tu fiind de neam iudeu,
Iar samarineancă eu.
Femeie de-ai fi știut
De băut cin-ți-a cerut
Tu-I dădeai, iar El ție
Ți-ar fi dat din Apa Vie.
Fântâna-i adâncă tare
Nu știu cum ai fi în stare
Apă Vie să ne dai,
Sau puteri mai mari Tu ai?
Decât Iacob cel bogat
Ce fântână ne-a lăsat
Dintru care apă beau
Și-ai lui fii pe când trăiau.
Cine bea din Apa Mea,
Niciodată n-o-nseta.
Ea se face un Izvor
De Viață curgător.
Doamne, zise atunci femeia,
Dă-mi să beau din Apa –ceea
Să nu mai alerg mereu
Și să scot de-aici cu greu.
Iar Domnul I-a cuvântat:
Vino cu al tău bărbat.
N-am bărbat, dânsa I-a spus.
Știu, răspunse blând Iisus.
Cinci avuși, pe care-l ai
Nu-i bărbatul tău, așa-i?
Doamne, cum de nimerești?
Tu pesemne proorocești.
Știu că va veni pe lume
Mesia Iisus, anume
Care multe ne-o învăța
Nu ești Tu Iisus cumva?
Iisus blând la ea privește.
Eu sunt, Cel care-ți vorbește.
Atunci vasul și-a lăsat
Și-n cetate-a alergat.
Pe toți câți îi întâlnea
Despre Iisus le vorbea.
Doamne dă-mi din Apa Ta,
Din Împărăția Ta.