Când Glasul Tău

Cînd Glasul Tău mi-a spus cîndva o singură chemare în lume n-ar fi fost ceva să mă mai fi putut ţinea să nu-Ţi dau ascultare. A fost cum m-ar fi-mpins un vînt puternic dintr-o dată şi-un nemaicunoscut avînt mi-a prăbuşit în legămînt fiinţa-nlăcrimată. A fost cum s-ar fi despicat fiinţa mea în două un eu, murind, mi-am îngropat şi-un nalt eu nou mi-am ridicat c-o altă viaţă nouă. A fost precum e-un fulger greu ce cade fără veste şi despicînd tot cerul meu mi-a arătat pe Dumnezeu să-L văd aşa cum este. A fost ca un cutremur sfînt ce-a prăbuşit deodată tot cerul vechi pe-un vechi pămînt şi le-a topit de nu mai sînt cum n-ar fi fost vreodată. ... O Drag Iisus, chemarea Ta ce dulce-a fost spre mine în veci n-am să Ţi-o pot uita aşa doresc s-o pot purta cît sufletu-mi va ţine.