Ce slab te-araţi

Ce slab te-araţi spre Dumnezeu atunci cînd nu-I poţi duce cu bucurie nici un jug şi nici un strop de cruce cînd laşi şi partea ta pe-acei cu partea cea mai mare ce slab te-araţi spre Dumnezeu cînd cauţi cărări uşoare. Cît de puţin ştii pe Hristos cînd din a Lui Cuvinte nimic din miezul lor profund nu poţi să iei aminte cînd le-nţelegi firesc şi-ngust c-o tristă uşurinţă cît de puţin ştii pe Hristos cînd mic eşti în credinţă. Ce greu loveşti în Duhul Sfînt cînd strici a Lui Lucrare cînd îi dezbini pe fraţi lucrînd mereu cu neascultare cînd nici un sfat nu vrei s-asculţi, cînd strici cărarea dreaptă ce greu loveşti în Duhul Sfînt şi ce blestem te aşteaptă. Cunoaşterea lui Dumnezeu îţi cere-aşa credinţă încît să-ţi fie-un foc ceresc întreaga ta fiinţă şi adîncirea în Hristos îţi cere-o curăţie cum şi în tine şi în El un duh ar fi să fie. Iar umplerea cu Duhul Sfînt aşa viaţă-ţi cere încît să fii un vuiet blînd la orice adiere atunci şi roadele-I din plin în viaţa ta se-arată şi-abia atunci credinţa ta e cea adevărată!