Când vei reveni Iisuse

Cînd vei reveni Iisuse la un Miez-de-Noapte o să Te aştepte numai a vegherii şoapte numai cîteva fecioare cu fiori de pază ţinînd candelele-ascunse - om să nu le vază. Ce-ntuneric va fi-atuncea peste-ntreaga viaţă nimeni n-are să-ndrăznească a umbla pe faţă teama şi singurătatea pline de-apăsare peste suflete vor ţine somn şi nepăsare. Cînd va răsuna strigarea: Mirele Se-arată! asta o s-audă numai dragostea curată dragostea cea veghetoare dar prea obosită de-aşteptarea prea-ndelungă şi prea chinuită. Ca de-un fulger se va sparge noaptea dintr-o dată lăsînd către Casa Nunţii cale luminată Marea Nopţii se va-mparte cît să treacă Mirii cum odată Marea Apei - căii dezrobirii. Peste celelalte-ntinsuri Noaptea va rămîne lenevind netulburate minţile păgîne numai cînd va-nchide Uşa Nunţii Fericite se va prăbuşi prăpădul lumii-nnebunite!