Nu cântaţi numai cu vocea
Nu cîntaţi numai cu vocea
oricît v-ar fi de frumoasă
ci cu inima fierbinte
şi cu lacrima duioasă.
Numai cînd cîntarea curge
cu o lacrimă udată
o-nţelege şi-o-ncălzeşte
inima cutremurată.
Numai cînd cîntarea-ncepe
după plînsu-n rugăciune
poate gheaţa s-o topească
poate cerul să-mpreune.
Cînd cîntarea-i fără lacrimi
poate fi cît de frumoasă
inima tot rece-o ţine
ochii tot uscaţi îi lasă.
Nu cîntaţi fără căldură
nici fără de rugăciune
nici fără viaţă sfîntă
oricît de frumos răsune.
Ci le-aveţi întîi pe-acestea
apoi să cîntaţi cu ele
şi vă veţi simţi pe strune
cum cad lacrimi printre stele.