La Ţărmul Întâlnirii

La Ţărmul Întîlnirii dorim s-ajungem blînd cu cea din urmă lună în soare apunînd cu Zorii Primei Zile a Vecilor, ieşind şi nou Ierusalimul în zare strălucind. Deasupra Curcubeul cu sute de culori s-anunţe Începutul Eternei Sărbători şi-n zboruri fericite al îngerilor roi cîntări şi flori să lase să ningă peste noi. Miresme-mbătătoare pe unduiri de Vînt s-adie tot mai scumpe spre noi din Duhul Sfînt iar Ţărmul Drag să fie cu dragii noştri plin privind spre noi să strige: o iată-i, iată-i, vin!... ... În urmă e Trecutul pe veci de veci uitat nainte-i Viitorul în slavă-nveşmîntat deasupra şi pe larguri şi dedesubt de tot un cîntec şi-o iubire prin care treci înot. Aproape, mai aproape, prin lacrimi, fericiţi cu drag ni-i recunoaştem pe cei prea mult-doriţi cu mîinile întinse plîngînd şi ei şi noi ne împreună veşnic al dragostei şuvoi... Din tot şi de prin toate, - Iisus Iubitul Drag ne-aşteaptă pretutindeni în fiecare prag ne-mbrăţişează dulce şi ne sărută lin şi cîntecul e numai al Dragostei suspin!