La Ţărmul Întâlnirii
La Ţărmul Întîlnirii dorim s-ajungem blînd
cu cea din urmă lună în soare apunînd
cu Zorii Primei Zile a Vecilor, ieşind
şi nou Ierusalimul în zare strălucind.
Deasupra Curcubeul cu sute de culori
s-anunţe Începutul Eternei Sărbători
şi-n zboruri fericite al îngerilor roi
cîntări şi flori să lase să ningă peste noi.
Miresme-mbătătoare pe unduiri de Vînt
s-adie tot mai scumpe spre noi din Duhul Sfînt
iar Ţărmul Drag să fie cu dragii noştri plin
privind spre noi să strige: o iată-i, iată-i, vin!...
... În urmă e Trecutul pe veci de veci uitat
nainte-i Viitorul în slavă-nveşmîntat
deasupra şi pe larguri şi dedesubt de tot
un cîntec şi-o iubire prin care treci înot.
Aproape, mai aproape, prin lacrimi, fericiţi
cu drag ni-i recunoaştem pe cei prea mult-doriţi
cu mîinile întinse plîngînd şi ei şi noi
ne împreună veşnic al dragostei şuvoi...
Din tot şi de prin toate, - Iisus Iubitul Drag
ne-aşteaptă pretutindeni în fiecare prag
ne-mbrăţişează dulce şi ne sărută lin
şi cîntecul e numai al Dragostei suspin!