Când vezi pe cîţi
Cînd vezi pe cîţi viteji i-nfrînge
păcatul blestemat şi hîd
te bucuri de-orişicine plînge
şi-i plîngi pe toţi cei care rîd.
Cînd vezi pe cîţi nebuni i-mpinge
nesocotinţa-n iad, de vii,
- să fugi de tot ce-ţi poate stinge
lumina sfintei curăţii.
Cînd vezi pe cîţi eroi de frunte
i-au nimicit ispite mici,
- fugi de păcatele mărunte
ca de mai-marii inamici.
Cînd vezi cîţi înţelepţi se lasă
de slava lumii cumpăraţi,
- nu-ţi da smerenia frumoasă
nici pe cununa de-mpăraţi.
Cînd vezi pe cîţi trimeşi, din cale,
cruţarea vieţii i-a oprit,
cinsteşte-ţi jertfa slujbei tale
cu preţul cel mai neclintit.
... Sărmani pierduţi, cum îşi vor stoarce
amarul inimii curînd
cînd, dinspre Rai, nu vor întoarce
la Iad, nici unii neplîngînd.