Iubire, nici nu ştiu să spun

Iubire, nici nu ştiu să spun ce bună-ai fost cu mine căci harul tău cu cît l-adun mereu mai mare-mi vine. Îmi ceri o jertfă, pare foc şi-mi tremură privirea dar ea-i doar tainicul mijloc prin care-mi dai sfinţirea. Îmi ceri un iad pe-un Paradis şi-un praf pe-o avuţie, îmi ceri o clipă cît un vis şi-mi dai o veşnicie. Îmi dai o cruce - şi mi-o iei c-o dragoste voioasă căci cea mai grea din partea ei asupra Ta apasă. Îmi ceri un dar, - îl dau voios şi de-unde-l iau, tot creşte căci înmiit mi-ntorci, prisos, de nu se mai sfîrşeşte. Îmi ceri doar dragostea să dau c-o inimă grăbită şi-n veci apoi tot iau şi iau - şi unda-i nesfîrşită.