Cu fiecare noapte

Cu fiecare noapte murim cîte puţin cu noaptea cea din urmă ajungem morţi deplin. Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem în orice aşternut grăbind spre cel din urmă, rămas necunoscut. Cu orice somn pătrundem în locul tăinuit pe care, cel din urmă, ni-l dă pecetluit. Din orice drum întoarcem cu trupul tot mai stors doar drumul cel din urmă rămîne neîntors. Tot mai spre Înviere suim din orice zori din zorii cei din urmă ieşim nemuritori. Nimic n-avem din locuri, din case şi poteci doar locul cel din urmă e-al nostru pentru veci. - Cu cîtă-nţelepciune s-ar cere să privim spre orice clipă care putem să n-o sfîrşim. Cu cîtă lepădare spre tot ce parcă-avem cu cîtă dărnicie spre tot ce mai putem. Cu cîtă dezlipire de tot ce întîlnim cînd mergem dintre toate mai goi de cum venim.