Sânt în lume Legi şi Taine

Sînt în lume Legi şi Taine nepătruns de înţelepte pîn-la care Cunoştinţa n-are-aripi, nici paşi, nici trepte pîn-la care nici urechea şi nici ochiul nu pătrunde - Ce Putere le-a dat oare? Ce Lumină le ascunde? Ele sînt! De cînd sînt ele? Pînă unde se-ntind oare? Cîte sînt? Şi cine ţine calea lor nemuritoare? Cine le supune totul? Cine-nchide-a lor uşi grele? Este-n ele Adevărul? Sau în El sînt, toate, ele? Care-i Mintea ce Fiinţa şi Mişcarea le-a creat-o? Care-i Cheia lor? Şi cine poate spune: asta-i! Iat-o! Cine le-a pătruns Adîncul? Cine numărul? Şi Naltul? Cine poate spune: - Acesta-i înţelesul lor, nu-i altul! Cine poate spune: Eu sînt Centrul care le susţine! Începutul lor, Mijlocul şi Sfîrşitul lor e-n Mine! Înaintea tuturora Eu am fost, - şi-n urmă ele toate sînt scîntei din vatra Minţii şi Iubirii Mele! ... Cine, inimă îngustă? Cine, minte mărginită, ce te miri de orişicare strop de taină limpezită ce, cu mii de ani de cazne, de-abia poţi afla o rază din Lumina Nepătrunsă ce le-a dat şi le păstrează! Nu Cunoaşterea - sortită să rămînă tîrîtoare ci Credinţa poate pînă la-nţelesul lor să zboare numai ea dă paşi şi aripi pentru Veşnicele Trepte care duc spre Legi şi Taine nepătruns de înţelepte!...