O, creşte-mi, Rugăciune
O, creşte-mi, Rugăciune,
aripi de sfînt mister
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer.
Străluminate trepte
urcînd mereu, urcînd,
la capăt să m-aştepte
iubirea lăcrimînd.
Să-mi cadă, frîntă, firea
de dincolo de vis
să-mi treacă doar sfinţirea
prin cerul larg deschis.
La dulcile izvoare
a Dragostei, sosit,
să-mi aflu-ntr-o cîntare
popasul nesfîrşit.
- Ajută-mi, Rugăciune,
cît încă lupt şi sui
să trec orice genune
sfinţit iubirii Lui.
Iubirii şi cîntării
din care cred şi sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.