Când n-am putut
Cînd n-am putut învinge duşmanul prea hain
am stat în faţa morţii, eroic şi senin.
Cînd n-am putut să-ntîmpin destinul, fericit,
răbdînd, am vrut tot greul să-l port neocolit.
Cînd n-am putut să umblu cîntînd după Hristos
I-am mers plîngînd pe urme, dar n-am fugit fricos.
Cînd n-am avut mulţime să merg înflăcărat
I-am mers cu crucea singur, dar nu m-am lepădat.
Cînd n-am văzut nainte decît o noapte grea
am acceptat-o umil, aşa cum va fi ea.
De cînd am fost aproape, mai Dincolo, trecut,
cunosc că-n Marea Clipă, nimic n-ai de cerut.
Cînd pînă-n faţa Morţii i-ai dat ce-a fost al ei,
slăvită-I Învierea cu care ţi-o închei.