Am cu păcatul un război
Am cu păcatul un război
ne-nduplecat şi sîngeros
şi pînă-n Ziua mea de-Apoi
lupt, între el şi-ntre Hristos.
Cînd rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin
cu ultimele-mpotriviri
mă rog, mă mustru şi mă-nchin.
Cînd ramurile firii noi
îmi cîntă ca un stup ceresc
suspin şi cînt şi zbor - şi-apoi
nici nu-nţeleg cît îndrăznesc.
De rîd o clipă spre păcat
port ani de plîns către Hristos
şi-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung calvar anevoios.
Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri
căci vreau, plătind să întîlnesc
Dumnezeieştile priviri.
Doresc sfîrşitul credincios
şi pînă-n cel din urmă ceas
nici la păcat,
nici de Hristos
n-am să mă las, n-am să mă las!