În faţa Crucii
În faţa Crucii mi se moaie
întreagă neliniştea mea
ca lumînarea ce se-ndoaie
sub flacăra-i cu mult prea grea.
Şi mi se uşurează toată
povara sufletului meu,
ca ramul ce e frînt deodată
de rodu-i cel cu mult prea greu.
Şi ochii-n lacrimi mi se-mbracă
înfioraţi şi suspinînd
ca trandafirul ce s-apleacă
sub roua-i prea mult picurînd.
Şi tot străfundul zării mele
mi se înalţă spre Iisus
ca cerul cînd, prea greu de stele
din ape se apleacă-n sus...
Şi inima-mi la Rai se suie
uşor şi liniştit aşa
ca fumul tainic de tămîie
din Sfînta Sfintelor, cîndva...