Cu câtă-nţelepciune
Cu cîtă-nţelepciune s-ar cere să păşim
cînd nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfîrşim.
Cu cîtă lepădare de tot ce parc-avem
cînd nu ştim lîngă toate cît încă mai sîntem.
Cu cîtă pocăinţă spre orişice păcat
cînd nu ştim dacă mîine mai poate fi iertat.
Cu cîtă dezlipire de tot ce întîlnim
cînd nu ştim niciodată napoi de mai venim.
Cu cîtă dărnicie spre tot ce-am mai putea
cînd nu ştim dacă mîine vom fi sau vom avea.
Cu cîtă grabă sfîntă spre-al mîntuirii dar
cînd nu ştim dacă mîine nu poate fi-n zadar!