Ce slab e glasul meu

Ce slab e glasul meu Iisuse, cît vreau să spun, şi tot nu pot - cuvîntul meu e doar o rază iar harul Tău, - e-un soare tot. Minune, zic că-i al Tău Nume dar ce puţin e cît am spus Îţi zic Iubire, - mult e Doamne dar mult mai mult e ce-i nespus. Îţi zic... dar orişicît Ţi-aş zice nevrednic simt orice cuvînt - încep să caut atunci, dar nu e pe-a Ta măsură, nici un cînt. Încep să plîng... cu imn de lacrimi să mă înalţ să Te cuprind ce mare-i lacrima, dar Tu eşti şi mai departe strălucind... Alerg înfrînt la Contemplare şi-ngenuncheat tăcînd, Te-ador şi-abia atunci Ţi-ajung aproape şi Te cuprind odihnitor... Oricît aş vrea să spun vreodată simt totu-nchis... şi mă supun chiar ce-aş dori să spun mai dulce nu-mi este-ngăduit să spun.