O daltă e Cuvântul
O daltă e Cuvîntul
dar inima-i o stîncă
de mii de ori loveşte
şi tot nu cade încă
- ci numa-nţelepciunea
iubirii e în stare
să poată pîn-la urmă
ca stînca s-o doboare.
O, fiecare suflet
cu altul nu-i la fel
nimic decît iubirea
n-ajunge pîn-la el.
Un plug este Cuvîntul
dar inima-i o glie
de mii de ori o ară
şi ea-i mereu pustie
- ci numai asudarea
iubirii izbuteşte
să scoată rod de unde
în veac nimic nu creşte.
O sabie-i Cuvîntul
iar inima-i cetate
de mii de ori împunge
şi-adesea n-o străbate
- ci numai stăruinţa
iubirii dac-ajunge
ades cu ani de lacrimi
şi jertfe-a o străpunge.