Ce-mi vezi tu ochiul meu?

Ce-mi vezi tu ochiul meu în lume cînd eşti deschis şi treaz trecînd? - un lanţ legînd povara-mpinsă de-un rînd de oameni altui rînd, un lanţ de patimi însetate după-adevăr şi după vis ce mult rîvnitelor ajungeri le-aţin un drum mereu deschis... Ce-mi vezi tu inimă deschisă ce uiţi şi crezi aşa uşor? - văd Adevărul cum întoarce plîngînd din uşa tuturor şi-nţelepciunea risipindu-şi pe uliţi aurul ceresc iar umbrele deşertăciunii cum rîd spre tină şi cerşesc. Ce-mi vezi tu sfîntă-nştiinţare spre Mîine cînd priveşti acum? - o parte-o văd întunecime şi foc şi grindină şi scrum şi-o parte-o văd lucind de-un soare nemaivăzut şi nesfîrşit dar Strălucirea şi Uitarea le despărţesc desăvîrşit...