Cum soarele-şi întoarce
Cum soarele-şi întoarce privirile-napoi
nainte de-a apune, spre toţi de orice fel
îmbrăţişînd cu raze zăpadă sau noroi,
- desparte-te cu zîmbet şi tu de toţi, ca el.
Cum ploaia se dă-asemeni
- spre drepţi sau spre nebuni -
cum pîinea, gurii bune la fel cu celei rea,
cum drumul duce-asemeni pe răi ca şi pe buni
- suportă-i cu blîndeţe şi tu pe toţi, aşa.
Bun, nu eşti cînd faci bine la unii cînd şi cînd
nici răbdător, cînd suferi ce nu-i nici mult
nici greu,
nici darnic cînd dai numai la unii
şi spunînd
- ci cînd la toţi faci totul tăcînd,
ca Dumnezeu!