Ce dulce-a fost cândva
Ce dulce-a fost cîndva chemarea
Cuvîntului mîntuitor
- tu L-ai respins cu nepăsarea
şi-acum atîtea răni te dor.
Ce dulce-a fost cîndva tăcerea
de după-al rugăciunii har,
- tu i-ai rărit îngenuncherea
şi-acum ţi-e inima gheţar.
Ce dulce-a fost cîndva umblarea
cărărilor cu ochi curaţi
- tu le-ai schimbat încredinţarea
şi-acum în plîns pustiu te zbaţi.
Ce dulce-a fost cîndva ocara
alături de Hristos lovit
- tu i-ai îndepărtat povara
şi poţi s-o tot regreţi zdrobit.
Ce dulci au fost a-rugăciunii
cîntări şi căi şi stări cereşti
- tu le-ai vîndut deşertăciunii
şi-acum tot poţi să te căieşti.
Ce dulci au fost cîndva, cînd toate
curate în Hristos le-ai vrut
- dar n-ai vegheat... şi-n veci nu-ţi poate
nimic întoarce ce-ai pierdut!