Ce-nalt e Doamne
Ce-nalt e Doamne necuprinsul
nemărginirilor cereşti,
ce darnic ni-l dezvălui noaptea
iar ziua cum ni-l tăinuieşti!
Ce limpede ne-araţi Tu Noaptea
frumseţi şi depărtări şi căi
nestrăbătute şi-nţelese
decît prin Duh de paşii Tăi.
Privesc - şi ochiu-mi oboseşte
de-ntinsul lor nestrăbătut,
căutarea drumul şi-l tot creşte
dar duhu-mi zace proşternut.
Mii de-ntrebări s-ar vrea ştiute
dar cad neputincioase-n gol
- din cîte zări nestrăbătute
mă-nchide-al trupului ocol!
- Dar cît de fericit mi-e gîndul
că mîine voi ţîşni slăvit
din coaja mea de trup vremelnic
spre-acel Etern nemărginit.
Că duhul meu, trecînd prin larguri
va fi un imn tot mai frumos
purtînd pe-ntinderi şi pe veacuri
ecoul slavei lui Hristos.