E ceasul sfânt
E ceasul sfînt, apleacă-ţi tăcerea-n rugăciune
şi inima cufundă-ţi în taina contemplării
e ceasul sfînt cînd numai uimirea poate spune
cum picură lumina din lacrima cîntării.
E locul sfînt, descalţă-ţi povara de pe gleznă
şi praful de pe aripi ţi-l scutură afară
e locul sfînt... de-atîta lumină pare beznă
şi harfele-s de aur şi viersul e de pară...
E starea sfîntă, umple-ţi tot sufletul de soare
şi ochii de minune şi moartea de-nviere
e starea sfîntă, trece-o în Marea Sărbătoare
pe care n-o poţi spune cu grai sau cu tăcere.
E-ndemnul sfînt, sărută-l cu lacrima fierbinte
cu mîinile-nsetate, cu strînsa-mbrăţişare
e-ndemnul sfînt, îmbracă-i divinele veşminte
şi intră în Odaia de Nuntă lîngă Soare.