De n-ai uitat
De n-ai uitat, de n-ai uitat
ce Jertfă te-a răscumpărat
ce Sfînt Cuvînt ţi s-a vestit
- nici să nu uiţi pîn-la sfîrşit.
De n-ai uitat trecutul tău
şi vina umbletului tău
ca-n roade sfinte să le-ntreci
- de-acum să nu mai uiţi pe veci.
De n-ai uitat, de n-ai uitat
întîiul drum îmbrăţişat
lumina primei bucurii
- nici să nu uiţi cît ai să fii.
Dar de-ai uitat de fraţii tăi
şi primele iubirii căi
întoarce-te la ei curînd
- şi-apoi să nu-i mai uiţi nicicînd.
De n-ai uitat, de n-ai uitat
de ceasul cel apropiat
şi unde-s cei ce nu mai sînt
- nici să nu uiţi pîn-la mormînt.
Dar de-ai uitat - şi-acum trăieşti
în căi şi-n fapte nebuneşti
- curînd te vei trezi-ngrozit
în plîns amar şi nesfîrşit.