Sfânta mea chemare
Sfînta mea chemare
cît am vrut mereu
să te nalţ mai tare
steag, spre Dumnezeu,
- dar acum din toate
cîte I-am dorit
Mîna Lui ce-mi poate
strînge fericit?
Crucea mea cea dulce
cît am vrut frumos
să mi te pot duce
blînd, după Hristos
- dar acum cu jale
văd şi plîng zdrobit
cît de multă cale
te-am purtat silit.
Faţă strălucită
- cît am vrut cîndva
slujba-nvrednicită
să mi-o poţi afla
- dar acum în mine
simt uimit şi mut:
tot ce-i sfînt şi bine
numai Tu-ai făcut!