Grăbeşte-te iubire

Grăbeşte-te iubire, curînd plecăm la drum dorita Dimineaţă s-apropie de-acum dezbracă-te de toate lumeştile poveri îngroapă-ţi în uitare durerile de ieri şi-aruncă toate-a lumii bicisnice comori nebunii să le-adune, fă-ţi paşii mai uşori renunţă la podoabe, le-aruncă la săraci doar unica podoabă, a lacrimii s-o-mbraci. Cu roua curăţiei privirile să-ţi speli pe veci să piară urma trecutelor greşeli cu ultimul adio sărută ce-a fost drag şi nu privi în urmă cînd trecem peste prag. - Ne-a fost frumos tot drumul de cînd ne-am întîlnit dar cel de-acum e veşnic nespus mai strălucit a fost frumoasă viaţa din care-acum zburăm nebănuit mai dulce e care-o-ntîmpinăm. - Împarte şi mai grabnic tot ce mai datorezi din tot ce-ai strîns pe lume nimic să nu-ţi păstrezi despovăraţi de toate să ne desprindem goi - tot ce-am trimis nainte, ne-aşteaptă pe-amîndoi!