O, iată vine seara
O, iată vine seara, e părul tău cărunt
şi-ţi tremură piciorul cu pas tot mai mărunt.
Ţi se-ngustează palma hotarului văzut
se-mpuţinează stropul firavului tău lut.
Şi-ţi cade tot mai groasă perdea peste-amintiri...
- un altfel de-a-nţelege să-ţi pui peste priviri.
Un altfel de iubire să-ţi creşti de pe ruini
un altfel de-ai cunoaşte pe-ai tăi şi pe străini.
Cu altfel de regrete priveşte spre trecut
c-o altă preţuire spre ce-i necunoscut
c-o altfel de dorinţă spre tot ce n-ai atins.
- Corabia-ţi porneşte, iar largu-i necuprins
şi-ţi stă Neprevăzutul în drumul tău cît vezi
- O, iată vine Seara, şi unde-ai să noptezi?