Prietene, sânt veacuri

- Prietene, sînt veacuri de cînd un chip de fum a scris aceste lacrimi ce tu le cînţi acum demult e iar ţărînă condeiul ce le-a scris şi visul ce le-atinse demult e iarăşi vis. S-a reîntors în sine cuvîntul liniştit ca raza iar în floare cînd fructul s-a-mplinit ca norul iar în mare cînd rodul şi-a adus - dar Harul şi Iubirea din ele n-au apus. Lumina şi Iubirea ţi-aduc acest mesaj răzbind prin timp şi luptă cu neclintit curaj tot ce-i din ele-n tine va tresări cîntînd şi-acelaşi duh va creşte şi-n tine-acelaşi gînd. Deschide-ţi larg fereastra spre-aceste dragi grădini cu-a suta primăvară ţi-aduc aceiaşi crini aceleaşi raze calde şi-acelaşi cer deschis înveşnicite-n ele, din clipa cînd le-am scris, priveşte-mi-le tainic şi-atinge-le pios că-i sfîntă şi eternă iubirea din Hristos!