Mi-e veşnică viaţa
Mi-e veşnică viaţa, dar drumul ei mereu
e-n umbră şi-n lumină urcînd spre Dumnezeu
mi-e veşnică viaţa, doar forma ei trecînd
e alta pururi alta, mereu alt chip avînd.
Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieţii ies
alcătuit în chipul crezut dar ne-nţeles
trimis pentru-o lucrare şi-un ţel nepieritor
cuprind eterna taină şi ard eternul dor.
Vegheat de Ochiul Veşnic de-a pururi neascuns
cu limpede lumină e-adîncul meu pătruns
ştiut cu uşurinţă ce sînt şi ce-am să fiu
nicicînd în prea devreme, niciunde-n prea tîrziu.
Rotaţia vieţii urmînd acelaşi drum
de-a pururi alta-i starea cu fiecare-acum
de-a pururi mai spre nalte şi fericite stări
port steagu-acestei sfinte şi unice chemări.
Mai luminos mi-e totul şi tot mai înţeles
cu orice pas de neguri mereu mai sigur ies
şi-mi creşte fericirea cu cît sînt mai cuprins
mai treaz în strălucirea din care sînt desprins.
... O, Viu Izvor al Vieţii, spre forme-n veci mai noi
şi stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
s-ajungem numai viaţă în Veşnicul Acum!