De ce te temi de moarte?

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gînd cînd ea-i despovărarea de tot ce porţi gemînd? - dac-ai trăit virtutea în tot ce datorai ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai. Cînd tot ce-i drag pe lume plăteşti atît de scump, cînd şi cei mai de-aproape din viaţa ta se rump cînd mori cu fiecare din cei iubiţi ce mor ai parte doar de lacrimi, de jale şi de dor. Cînd de-orice-ţi legi fiinţa e-un nou temei de plîns cînd poţi să pierzi o clipă tot ce-o viaţă-ai strîns cînd temeri şi primejdii te-aşteaptă pas cu pas, - de ce să te-ngrozească acest tihnit popas? O, cînd pe calea bună cu-ncredere te-ai dus cînd credincios şi umil urmat-ai lui Iisus, cînd harnic şi cu cinste ai vieţuit muncind - ţi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind. Ea-i poarta pe sub care cîntînd treci pe-nserat cînd munca grea a zilei departe-ai încheiat cînd mergi către odihna dorită ostenit ea-i leagănul cel moale şi cald şi liniştit.