Cum cerul larg

Cum cerul larg de vară apleacă-te senin asupra celor care spre-a ta lumină vin furtunile puţine şi scurte să le ai curat şi cald să-ţi fie al lacrimilor grai. Cei osteniţi să afle la umbra ta alin cei blînzi, împărtăşirea simţirii lor deplin cei buni încurajarea, cei îndrăzneţi avînt mai drept să plece dreptul, mai sfînt acel ce-i sfînt. Belşugul frumuseţii lăuntrice să-ţi creşti nălţîndu-ţi omenia spre formele cereşti chiar ce ţi-e mai aproape, priveşte-l depărtat ca ruperea să-ţi fie uşor de suportat. Hăţişul de ispite e greu şi-ntunecos nu-l trece niciodată cel leneş şi fricos nici tu nu poţi în viaţă să nu-l cunoşti de fel - dar poţi feri căderea atunci cînd treci prin el. Voieşte! - de voinţă nevoie ai oricînd din bine spre mai bine să naintezi urcînd spre forma cea eternă la care eşti dator - o nici aşa greu nu e, dar nici aşa uşor!