O, cum ştii Tu
O, cum ştii Tu să-Ţi coperi Faţa
şi strălucirea să-Ţi ascunzi
cînd vrei să Te cuprinzi în gîndul
de care vrei să Te pătrunzi!
Cum poţi să-Ţi strîngi Nemărginirea
să-ncapă-n duhul mărginit
în care vrei să Te dezvălui
prin saltul cel desăvîrşit.
Şi cum să-nveţi că-n vremea zilei
ştim doar puţinul ce-l privim
ci noaptea doar ne desfăşoară
nemărginirea ce-o trăim.
De unde-am şti ce lumi şi taine
ne-nconjur bănuite-abia
de n-ar fi Noaptea să le-arate
şi Moartea să ni le redea?