O, Duhul Mângâierii

O, Duhul Mîngîierii învăluie-mă iar ştergîndu-mi şi-amintirea trecutului amar pe rănile ce încă mai sîngeră şi dor aşterne alinarea iertării iubitor desăvîrşeşte-mi rodul cu orice bun făcut şi forma dinafară din aur nevăzut un strop de frumuseţe să cresc din orice gînd de fiecare dată spre mai frumos urcînd solia harfei mele mai sfîntă s-o petrec spre cel ce-o să-mi urmeze cînd pragul am să-l trec. O, Duhul Mîngîierii alină-mi greul gînd şi cea din urmă teamă înlătură-mi-o blînd fă să-mi cunosc urmaşul crescînd în urma mea c-un umăr mai puternic să-mpingă noaptea grea c-o jertfă mai curată să nalţe-al Tău altar c-o spadă mai vitează lărgind al Tău hotar c-o harfă mai slăvită cîntîndu-Ţi mai frumos un mai viteaz şi vrednic ostaş al lui Hristos... - Să văd mai strălucită crescînd solia mea să pot muri în pace gîndindu-mă la ea.