Poate-mi va fi dat
Poate-mi va fi dat să zac
pe-un pat rece şi sărac
singurel şi părăsit
după cum am şi trăit
şi să mor înstrăinat
pe-ntuneric îngropat
într-o margine de sat
neştiut şi ne-nsemnat.
Sau îmi va fi dat să mor
ca o şoaptă de izvor
într-o noapte fără nor
la lumina stelelor
sub adînc umbrit de fagi
între inimile dragi,
- după zbuciumul trăit
mi-ar fi somnul liniştit.
Orişicum mi-e dat să mor
ca un vînt ori ca un nor
ca un plîns ori ca un cînt
mi-e totuna pe pămînt
căci mi-e moartea prieten drag
către mine mi-o atrag
către slavă mi-o-nsoţesc
şi de mult mi-o-mprietenesc.
Că deşi nu-i drumul lung
fără ea nu pot s-ajung
că deşi mi-e Domnul Ţel
fără ea n-ajung la El!