Eu nu mă plâng

Eu nu mă plîng de lupte căci singur mi le-am vrut - c-o să le am pe lume ştiam de la-nceput. Ştiam numai necazuri că-n lume o să am cînd calea mîntuirii s-o iau mă hotăram. Ştiam cu ce-i unită umblarea cu Iisus ştiam că doar cu jertfe - ştiam, căci mi s-a spus. Dar după ani de lupte azi cînd le-am îndurat mai om mă simt fiindcă am ars şi-am sîngerat. Mai una cu-Adevărul spre care-am pătimit de care n-aş fi vrednic să nu fi suferit. Am vrut aşa credinţă să am spre-al meu Stăpîn cînd El e-n suferinţă alături să-I rămîn. Decît un drum prin iarbă şi-un rod uşor cules mai bine-urcuş eroic spre Ţelul meu ales!