O, cât mă rog
O, cît mă rog să-nvăţ să tac
cînd Duhu-ncepe să grăiască
cînd inimile-nvinse zac
în lacrimi stînd să izbucnească.
O, cît mă rog să-nvăţ să plec
cînd Ochii-s prea legaţi de mine
să nu m-aşez, să nici nu trec
pe unde nu mi se cuvine.
O, cît mă rog să-nvăţ să fug
de tot ce-i rău sau numai pare
cînd orice patimă-i un rug
pe care arzi fără-ncetare.
O, cît mă rog să-nvăţ să stau
în orice loc cu mulţumire
cu duh ascultător să iau
din orice-ndemn o împlinire.
Şi cît mă rog să-nvăţ s-ascult
mulţumitor orice mustrare
cu-atît mai blînd cu cît mai mult
cred în dreptatea mea mai tare.