Curând soseşte vremea

Curînd soseşte vremea odihnei pentru trup de ceata voastră scumpă atunci o să mă rup şi-n muncă mai departe spre seceriş apoi mereu va merge numai cîntarea mea cu voi. Ea vă va fi în muncă îndemn şi spor şi-alin şi umbră pentru somnul întremător şi plin şi-nflăcărare-n lupta frumoasă-a lui Hristos şi leagăn să vă crească odorul credincios şi untdelemn pe rane şi candelă veghind şi proaspătă fîntînă dogoarea răcorind şi vă va fi-ndrumare la grelele răscruci şi-nseninarea urmelor trecutelor năluci şi-nsoţitoare-n drumul amarului surghiun şi-n toată calea vieţii prietenul cel bun. Se vor hrăni dintr-însa urmaşii după voi ci ea mereu va curge cu nesecat şuvoi va odrăsli dintr-însa mereu mai mulţi lăstari o vor cînta hotare mereu mai largi şi noi - ci ea mereu va curge cu nesecat şuvoi. Cînd după veacuri vîntul şi ploile în mers a numelui meu urmă de tot i-o va fi şters atunci ea va rămîne întreagă-a Cui era nainte de-a se-atinge condeiul meu de ea!