Vor trece iarăşi norii
Vor trece iarăşi norii ce-acum se grămădesc
întunecînd văzduhul c-o ne-ncetată teamă
pe drumurile noastre ce-acum se chinuiesc
v-a-ntoarce iar Lumina cu dragoste de mamă.
Chiar dacă noaptea încă cu-a ei năluci mai vrea
să sperie cîntarea şi îngerii s-alunge
va birui Lumina această beznă grea
iar ziua asta sfîntă chiar noi o vom ajunge.
O pace nesfîrşită se va întinde-apoi
şi nemaisperiate cînta-vor rîndunele
ce-s ziduri şi distanţe pieri-vor dintre noi
să nu ne mai aducem aminte-n veci de ele.
... O, voi ce plîngeţi astăzi şi aşteptaţi mereu
de-aţi şti cît e de-aproape această zi-nsorită!
Străjerule, vesteşte-i că-n ceasul cel mai greu
li se va face noaptea lumină-ntr-o clipită!