Cu alţi cocori

Cu alţi cocori vin anii din Sudul însorit dar de pe inimi iarna de-atîta timp nu pleacă v-aud mereu suspinul mai greu şi mai sporit că lacrimile noastre de-atîta timp nu seacă. - O, nu ştiţi voi din vremuri că slava celui rău e scurtă şi că scurtă i-a fost a lui tărie chiar dacă pîn-la ceruri nălţa el capul său un ceas pe neaşteptate l-a dus pe veşnicie. Că-n locul celui trufaş venit-au cei smeriţi luîndu-i avuţia cu silă adunată Lumina înălţîndu-şi ostaşii-ntineriţi le-a dăruit răbdării o veşnică răsplată. Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu mereu, dar ce puţini sînt acei ce vreau să-nveţe cel bun prea des îşi pierde răbdarea-n ceasul greu cel rău e prea sălbatic cînd clipa-i dă bineţe. O, ridicaţi privirea, căci anii-s schimbători nu Răul pe vecie ci Binele rămîne i-aproape Primăvara cu ultimii cocori şi Ziua după care în veci nu va mai fi Mîine!...