Trecuta vreme

Trecuta vreme nimeni n-o poate-ntoarce iar rămasu-i-a doar gustul mai dulce sau amar. S-au dus cu umbra frunzei şi verii, anii dragi răsufletul pe cale urcînd, mai greu ţi-l tragi. Doar faţa conştiinţei pe care n-o ştiai învie lîngă tine cu tot mai aspru grai. Simţi inima arzîndu-ţi amare amintiri şi-n gînd îţi vin atîtea mustrări şi-nvinuiri. Din cîte-au fost, nici una nu poţi s-o uiţi în veac mereu mai arzătoare şi mai adînci se fac. Tot ce-adormise-n suflet ţi se trezeşte-acum cînd pînă-n veşnicie mai ai un pas de drum. O, nimenea nu moare nici n-a murit nicicînd, - spre forma cea eternă ne ducem toţi pe rînd. Doar Glasul Crucii strigă ca vina mai presus şi ca al conştiinţei Iertarea lui Iisus.