O, ceas al Rugăciunii

O, ceas al Rugăciunii cînd clipele dispar cînd Ceru-i mai aproape ca tot ce-i lîngă mine cînd între fraţi şi îngeri nu-i nici un pas hotar - cu cîtă bucurie mă las cuprins de tine! Cum se topesc în ceaţa luminii tale toţi vrăjmaşii vieţii mele cu feţe-nfrumseţate cum toţi necunoscuţii şi semenii-mi par soţi iar urmele-ntristării în har schimbate toate... O, ceas al Rugăciunii ce cîntec e-n văzduh ce scări pe care îngeri se suie şi coboară ce leagăn de lumină în care Sfîntul Duh fiinţa mea cea nouă în slavă mi-o-nfăşoară... Tu treci prin Timp topindu-l şi-aripa Ta de har mă nalţă-n armonia ce arde şi vibrează iar cînd din nou mă-ntoarce o fără de hotar iubire de prin toate mai cald mă-mbrăţişează. O, ceas al Rugăciunii ce nalţi sînt anii grei cum umpli viitorul cu slavă şi cîntare demult nu mai sînt singur, ce mulţi sînt fraţii mei fă-ntoarcerile mele mai sfinte şi mai rare!