O, zilele prind aripi
O, zilele prind aripi
ori bune-au fost ori rele
şi merg în cer să spună
cum te-ai purtat cu ele.
Iluzii sau cătuşe
le cad cînd vine seara
şi negura şi fumul
- se duc doar cu comoara.
De fiecare dată
mai singură pe ape
lumina lor apune
aproape, mai aproape.
Iar ultima-ţi rămîne
fără apus şi stele
ca să te ia la toate
să te-ntîlneşti cu ele.
Ferice-atunci de-aceia
ce-n pace pot să moară
ce zilele-i aşteaptă
în cer ca o comoară!